duminică, 1 decembrie 2019

Omenirea

Oamenii au un tip de naivitate aparte. Combinata cu infatuarea caracteristica speciei, aceasta duce la teorii si convingeri de un absurd absolut in ceea ce ne priveste. Intotdeauna am avut impresia ca noi suntem "buricul pamantului", cea mai avansta specie, singurii care gandim, simtim, etc.

In realitate, in comparatie cu varsta Pamantului si a altor corpuri ceresti cunoscute pana acum, noi  oamenii, suntem ca niste bacterii. Traim cateva minute, timp in care dezvoltam cateva colonii mai aglomerate, folosim toate resursele disponibile, consumam tot ce gasim, ardem petrol, gaze, lemne, etc ... si gata cu marea civilizatie. Urmeaza inevitabil declinul si extinctia din felurite cauze, apoi aparitia urmatoarei civilizatii. Pe planeta asta au fost inaintea noastra si vor mai fi, dupa noi, multe alte civilizatii. Cine are impresia ca noi suntem "actorul principal" e cel putin infantil, daca nu cumva complet idiot.


Pe de alta parte, in comparatie cu dimensiunile cosmosului cunoscut cat de cat pana acum, e clar ca este imposibil sa fim singura "colonie de microbi" din univers. Cu sau fara contact direct, civilizatiile exista in paralel sau oarecum in paralel cu certitudine. A afirma ca Pamantul este centrul universului iar noi suntem creaturile supreme este de fapt o prostie si o nerusinare extraordinara.

Cine ne-a creat, cine suntem, de ce suntem si care este scopul nostru maret? O sa dezamagesc pe multi dintre voi: Nimeni nu ne-a creat, reprezentam nimic si n-avem un scop maret. Suntem un mucegai intamplator pe un urias bulgare de pamant ce s-a-ntamplat sa fie umed pe alocuri si care se napusteste in neant in voia gravitatiei, cu sau fara noi. Si facem asa, un pic de deranj pana cand "mama natura" se intampla sa se scuture si sa se curete un pic. Un vucan, o foamete, un asteroid, un potop, ... ce doreste "primata" doamna la desert de data asta?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu